Am primit un mesaj de la Alex care invita la blogging.
Unul dintre argumentele cele mai puternice ar fi numarul de vizitatori pe luna. El spune aproximativ 4800, eu zic peste 5000 (cei din Regie, de exemplu, ies de pe acelasi IP si chiar daca intra 100 de oameni e contorizat doar unul). Comparativ cu ce primesc eu pe andreimaxim.ro, adica vreo 100 de vizitatori unici pe luna, pot spune ca e imens.
Tin minte ca acum un an, target-ul de afisari pe luna era setat undeva la 100.000. In mesajul respectiv Alex sarise cu mult de aceasta cifra.
Way to go!
Technorati tags: Anunţuri
Da, in mod oficial weblogs.studentclub.ro/runyadil s-a inchis. Nu doar pe perioada sarbatorilor, ci definitiv.
Motivele financiare ma fac sa ma gandesc din ce in ce mai mult la weblogs.studentclub.ro. Exista o sansa destul de mare sa revin aici, totusi impresia mea e ca sunt mult prea influentat de continut non-Microsoft pentru zona aceasta de blogging.
Până acum, am fost prezentator la două din evenimentele din cadrul Academic Tour-ului organizat de Microsoft, unul în Constanţa, la Universitatea Ovidius, şi unul în Bucureşti, la Politehnică, din rolul de membru al echipei Laboratorului Microsoft din UPB.
În fiecare din aceste locaţii, precum şi în celelalte universităţi străbătute de Academic Tour, s-au lasat nişte formulare de feedback care au fost citite cu atenţie şi, din câte va rezulta de mai jos, cu foarte multă pasiune. Pentru că atât eu, cât şi colegii mei, am muncit mult să ajungem până aici, în fata ta. Iar daca pana acum ne-ai notat pe noi, acestea sunt comentariile mele:
In 2000, cand am trecut prin Cluj, m-am simtit deosebit in acel oras. Eram in trecere, impreuna cu ai mei, dar simplitatea orasului m-a atins. Vineri, la fel de aproape mi s-a parut si Constanta, desi mai populata. Iar oamenii, deosebit de calzi.
Vineri a fost prima mea prezentare in fata unui public total necunoscut, in situatia in care eu eram "expertul" care le vorbea de tehnologiile noi. Eram cel care se risca sa ridice la fileu o tehnologie Microsoft, cand existau cateva extrem de bine "infipte" in web. Si, recunosc, am avut multe emotii. Dar mare parte din acestea au fost stinse de tipul din randul trei care se uita fascinat la mine, grupul din stanga, ce se uitau fie in sus la slide, fie la mine, tipa din randul cinci, care imi aproba aproape fiecare cuvant cu cate o miscare a capului...
Am ramas surprins ca am fost poftiti, impreuna cu Todi ce-i drept, la decanul Facultatii de Matematica si Informatica -- si acum mi-e rusine ca i-am uitat numele --, o persoana extrem de dinamica si de decisa, care vorbea cu mandrie de facultatea pe care o conduce si nu era singurul.
Azi, in schimb, am fost dezamagit. Atat de mine, desi am simtit ca am pornit cu dreptul si am terminat cu stangul, cat mai ales de colegii mei de facultate: practic 60% din timpul prezentarii, sala EC 105 a fost un fel de salon de asteptare sau de umplere a unor posibile ferestre. Cred ca dupa primele 30 de minute nu au trecut 5 minute fara sa mai intre sau sa mai iasa cineva din sala.
Uitandu-ma peste formularele de feedback, am avut o a doua dezamagire: extrem de multe note de 3, chiar si cateva note de 2, legate fie de continut sau de modul de prezentare. Spun ca a fost dezamagire din moment ce undeva la o treime din cei 70+ de participanti au mai lucrat cate ceva legat de aplicatii web, oricat de simple, numai vreo zece au spus ca se mai uita prin codul sursa al unei pagini si fix 5 au ridicat mana ca ei se uita si dupa DTD-ul unei pagini.
Da, ok, DTD-ul tine de web design, sa zicem, mai mult decat de web development, dar orice web developer ar trebui sa stie cum arata o pagina de web bine scrisa, nu doar un web designer. Sau, ca sa fiu mai clar, web developer-ul serveste HTML-ul, iar web designer-ul serveste CSS-ul.
Apoi, candva, in timp ce scriam aceasta intrare, mi-am dat seama ca lumea nu intelege rolul formularului de feedback. Desi este un drept, acesta vine, paradoxal, cu o mare responsabilitate: orice persoana care completeaza un astfel de formular ar trebui sa se gandeasca la doua lucruri:
-
Cum pot evalua cat mai bine elementele prezentarii?
-
Cum pot ajuta cat mai mult prezentatorul ca sa intelega unde a gresit?
Din cate am vazut eu, studentii la Politehnica de azi au inteles, in mare parte, ca formularul de feedback este un fel de versiune minimalista a catalogului. Ei bine, nu e asa, pentru ca aici nu se ofera o nota, scazandu-se micile greseli, ci se noteaza impresia generala, tinand cont de problemele aparute pe parcurs.
Formularele de feedback care le-am primit in Constanta erau, destul de des, insotite de o mica sugestie sau un comentariu, pe baza carora ne-am modificat prezentarea de azi. Insa cele primite acum cateva ore erau de-a dreptul debusolante, mai ales cand era trantita o nota de 1, cum a fost cazul lui Alex (felicitari, esti cel mai tare! :) ) sau de 2 si nu erau insotite de absolut nici un comentariu.
Pana acum, Ovidiu a dat in facultate si a acuzat profesorii. Dar oare studentii sunt mai prejos? Oare nu suferim si noi de acelasi egoism, de grandoare si de aceeasi nepasare cand vine vorba de eforturile celor din jurul nostru? Cand ne vom aduce aminte si noi de valori precum "curaj" sau "entuziasm", cand vom fi si noi mandri, nu invidiosi, de cei care ne reprezinta in afara facultatii -- fie ca e vorba de concursuri internationale, fie ca e vorba de mici astfel de evenimente.
Chiar va provoc sa-mi spuneti si mie componenta echipei de ACM, de exemplu, de anul acesta. Sau din ultimii doi ani. Chiar va provoc sa-i cunoasteti si sa le strangeti mana. O merita.
Technorati tags: Comentarii
Acum 10 zile am început să creem un momentum: porneam nişte discuţii despre IT, dar în special despre tehnologiile Microsoft. Sâmbata asta continuăm şi vom vorbi despre ce înseamnă “project management” şi ce se ascunde în spatele acestor două cuvinte.
De ce project management? Pentru că trebuie să ştii să lucrezi într-o echipă şi trebuie să ştii să îţi asumi un rol şi trebuie să îl duci până la capăt, iar sambătă, 12 noiembrie de la ora 10, timp de maxim 3 ore, vom discuta despre câteva din tehnicile cu un succes deosebit în software development.
Dacă te interesează (şi sunt convins că ar trebui să te intereseze), atunci te-aş ruga să îmi confirmi participarea printr-un simplu email care să conţină doar un mesaj echivalent cu “vin şi eu” la adresa acm (at) microsoft-lab[dot]pub[dot]ro. Şi, dacă ai prieteni interesaţi, cheamă-i cu tine, cu rugămintea să confirme şi ei participarea printr-un email.
Sala va fi aleasă ad-hoc, pe baza numărului de persoane care vor participa. Punctul de întalnire va fi Laboratorul Microsoft, sala EG 101.
Technorati tags: Anunţuri
În ultima perioadă, am susţinut în multe discuţii că Windows-ul poate fi un sistem de operare foarte sigur. Acum încerc să demonstrez acest lucru printr-o foarte mică (şi neoficială) competiţie: cine resetează o parolă de cont de pe calculatorul meu, pleacă acasă cu două cărţi în limba engleză.
Mai multe detalii la: http://www.andreimaxim.ro/blog/2005/10/07/hack-me
Vineri am ţinut o prezentare la Predeal, la Academic Bootcamp pe tema
"Ce faci tu şi nu fac alţii - Rules for Successful Software
Development", care a fost primită destul de bine.
Pentru că m-am gândit că ar fi mai multe persoane interesate de o
astfel de prezentare introductivă, am scris un mic articol pe baza
celor prezentate la Bootcamp şi l-am pus online la adresa
www.andreimaxim.ro
Vorbind cu destul de multe persoane despre blogurile de la StudentClub.ro, mi-am dat seama că, cel puţin în cazul meu, se aplică o oarecare cenzură şi punctele de vedere sunt, cumva, mai pro-Microsoft decât în mod normal. De asemenea, site-ul fiind administrat de Laboratorul Microsoft din UPB, opiniile noastre sunt privite cu un ochi mult prea sceptic.
Având în vedere că, uneori, gândurile mele se depărtează foarte mult de ce ar fi StudentClub.ro, dar şi pentru că am de un an un domeniu cu numele meu, www.andreimaxim.ro, m-am hotărât să îl transform în blogul meu personal.
Şi diferenţa nu este doar acesta: target-ul blogului meu nu ar fi doar studenţii din România, ci programatorii de .NET în general, sau prietenii meu sau... De aceea majoritatea articolelor din noul meu blog vor fi în limba engleză (cât mai corect - sper!), deşi se vor strecura şi câteva în limba română, în cazul în care vor fi interesante doar pentru români - întâlnirile RONUA, de exemplu.
Aşadar, fără să mai dau multe explicaţii, te invit să mergi pe www.andreimaxim.ro şi, dacă ţi se pare interesant, să te abonezi la feed-ul RSS!
Technorati tags: Anunţuri
Recent s-a lansat theSpoke TV, o noua componenta a site-ului theSpoke.
In momentul actual sunt cateva inregistrari de la Imagine Cup.
De aproximativ un an duc o mini-campanie personală pentru folosirea corectă a standardelor web şi am satisfacţia de a fi contribuit la naşterea standardeweb.org, un proiect născut din dorinţa de a promova aceste standarde în partea românescă a internetului.
Unul dintre aspectele pe care le înţelegeam mai puţin la Microsoft, având în vedere că de câţiva ani compania s-a deschis mult în faţa comunităţii, era stagnarea dezvoltării la Internet Explorer. Chiar dacă au fost nişte procese anti-trust, mi se părea că Microsoft promitea la nesfârşit un browser mai bun, mai performant şi care, într-un final, să se alinieze la cerinţele pieţii, ba chiar să mai aducă şi nişte inovaţii în plus.
Supriza cea mare a venit exact de unde mă aşteptam mai puţin, şi anume din partea Web Standards Project, o organizaţie formată din designeri web care promovează folosirea şi implementarea cât mai corectă a standardelor (iar lista membrilor conţine o serie de nume răsunătoare). Articolul, vechi de vreo două săptămâni, vorbeşte de noua colaborare dintre Microsoft şi WaSP. Mai interesantă este scurtul rezumat făcut de Molly Holzschlag în care descrie întâlnirea cu Brian Goldfarb, reprezentantul Microsoft.
Standarde web în viitorul apropiat pentru Internet Explorer? Probabil că da, dar detaliile date de echipa de la IE sunt mult prea puţine...
Technorati tags: Anunţuri
Veste bună pentru utilizatorii de Hotmail: conform vnunet.com, Microsoft se pregăteşte să lanseze o nouă versiune de Hotmail, rescrisă.
Pe lângă spaţiul de 2 GB şi protecţie împotriva phishing scams, e posibil ca interfaţa să semene destul de mult cu Outlook Web Access din Exchange.
Technorati tags: Anunţuri
Acum ceva vreme spuneam că nu nu mă pot decide, dar am descoperit, via Scoble un mic web-based feed agregator numit Feedlounge.
Momentan este în private alpha, dar am reuşit să obţin una din cele 100 de invitaţii date recent noilor alpha testeri. Şi, trebuie să recunosc, până acum e super cool!
Ieri am avut ultima rundă de discuţii cu cei de la Essensys, o firmă de software destul de mică din Bucureşti cu planuri foarte ambiţioase şi rezultatul final a fost o poziţie de Junior Developer, urmând să mai încă o discuţie pe la sfârşitul lui octombrie.
Deşi sunt un pic îngrijorat în ceea ce priveşte timpul meu liber, care se va reduce considerabil, sunt extrem de motivat. Totuşi, voi face tot posibilul ca această implicare a mea în firma Essensys să nu reducă deloc implicarea mea în Microsoft Academic Program, ba chiar să mă ajute să vin cu nişte idei noi pentru seminariile pe care am vrea să le facem în primul semestru din anul care vine.
Rezultatele testelor EuroNCAP pentru Dacia Logan sunt disponibile la:
http://shrinkster.com/6ca
În urma anunţurilor făcute pe listele de discuţii a două dintre cele trei serii de anul II de la Calculatoare, UPB, s-au strâns aproximativ 35 de studenţi interesaţi de activitatea de vară de la Laboratorul Microsoft. Şi pentru că e un număr foarte mare de persoane, aproximativ zece fiind anul I, dar şi pentru că astfel de activităţi vor mai exista în viitorul apropiat, m-am gândit că puţină transparenţă nu ar strica şi, foarte important, încerc să arăt cât de încrezător sunt în viitorul acestui tip de activităţi
Dar, mai întâi, câteva cuvinte despre ce înseamnă Summer Activities. În mare, este vorba de o serie de proiecte, cât de poate de practice, care se încadrează în categoria „Power Toys” sau „mici aplicaţii”. Evident, totul se bazează pe .NET Framework 2.0 Beta 2 şi interfaţa grafică va fi scrisă pentru Avalon. Însă partea cu adevărat interesantă e că se vor forma echipe de 3-4-5 sau chiar 6 studenţi care vor lucra numai la un proiect, în echipă, iar evoluţia fiecărei persoane va fi esenţială. Iar ca să simulăm şi mai bine un mediu real, care s-ar găsi la o firmă de afaceri, vor exista şi mici training-uri pe domeniile mai puţin cunoscute de participanţi: de la C# şi ASP.NET până la Avalon.
Totuşi, nu acest lucru mă entuziasmează cel mai mult. Andrei Dumitrache a pus online un FlexWiki la adresa wiki.studentclub.ro unde fiecare student poate propune o idee şi, dacă se găsesc suficiente persoane interesate, atunci se poate forma deja o echipă! Iar primul proiect propus (şi, momentan, singurul) este un client de IM pentru protocolul Jabber.
Ce alte idei vor mai fi? Ei bine, există şi un feed RSS la wiki-ul nostru!
În buletinul pe luna iunie pentru Enterprise Architects trimis de Microsoft România, la secţiunea ASP.NET, se vorbeşte de Community Server, iar printre exemplele date se numără şi weblogs.studentclub.ro:
Weblog este foarte performant, fiind implementat si pe site-ul MSDN - blogs.msdn.com. Solutia este folosita si de multe comunitati din Romania: weblogs.studentclub.ro si ms.info.uaic.ro - echipele de Studenti Consultanti si Studenti Parteneri Microsoft din Bucuresti si Iasi, iar mai nou si de www.itboard.ro (comunitatea de sysadmini) si www.profox.ro (comunitatea de programatori de FoxPro).
... şi asta după ce acum câteva săptămâni blogul lui
Ovidiu Platon era numit drept una din resursele tehnice din cadrul comunităţii!
Technorati tags: Anunţuri
De ceva vreme folosesc Community Server pentru blogul meu de pe StudentClub. Sincer, nu prea e o opţiune, pentru că e cam singura soluţie care să funcţioneze pentru câţiva bloggeri dintr-o organizaţie, cum e Laboratorul Microsoft din UPB.
Însă de ceva vreme mă deranjează din ce în ce mai mult. Nu e vorba de codul din spatele lui, pentru că nu am suficiente cunoştinţe de programare folosind ASP.NET şi nici nu ştiu care au fost problemele cu care s-au confruntat cei de la Telligent (ei bine, nu încă), însă pot să vorbesc despre facilităţile lui şi de chestiile care mă deranjează cel mai mult la el.
Ca să nu mă mai lungesc mult, încerc să enumăr lucrurile care mă deranjează la CS, începând cu prima pagină şi terminând cu managementul blogului din punctul de vedere al unui autor.
- Numărul de articole de pe prima pagină. Încă mai caut acea opţiune care să îmi permită să afişez numai 2 sau 3 sau 10 articole pe prima pagină, restul ducându-se în arhivă.
- HID-ul la adăugarea unui comentariu la un articol. Aici sunt două aspecte: cel al utilizatorului autentificat şi al unui vizitator anonim: dacă în cazul primului este aberant HID-ul (imaginea cu un text care trebuie introdus), fiind deja autentificat, în cazul celui de-al doilea este discutabil. Oricum, e stupid ca politica să ţină de administratorul blogurilor si nu de bloggerul care ar primi SPAM-ul.
- Lipsa posibilităţii de reply la un comentariu. Dacă cineva comentează la un articol de-al meu, în momentul în care fac un nou comentariu nu mai văd decât articolul propriu-zis.
- Lipsa metablogapi-ului din instalarea de bază. Nici acum nu înţeleg de ce nu există, din start, posibilitatea de a folosi un program cum ar fi w:bloggar sau altele existente pe piaţă.
- În meniul de „post”-uri opţiunea de adăugare un „post” nou este numai în partea de jos a paginii, după toate „post”-urile existente. It speaks for itself.
- Fără componenta de galerii foto sau fără hosting pe un server, nu pot să pun imagini pe blog.
- De ce mai există şi o secţiune de articole? Conceptul este foarte bun, dar nu înţeleg de ce un articol nu apare niciodată pe prima pagină, fiind nevoie de o intrare în blog care să semnaleze acest lucru, ceea ce mi se pare extrem de neintuitiv.
- Îi merge cuiva excerpt-ul? Din proprie experienţă, văd că e total inutil, poate e doar la versiunea pe care o folosim noi, totuşi e chiar stupid să nu funcţioneze, din moment ce asta mi se pare o facilitate de bază. Dar de ce mai există această opţiune din moment ce împărţirea celor de la Telligent a fost: articole scurte la „posts”, articole lungi la „articles”?
- Comentariile conţin codul HTML neformatat, iar dacă utilizatorul e neînregistrat atunci îl trece automat ca Anonymous, chiar dacă a completat câmpul nume.
- URL-urile nu seamănă cu titlul articolului, fiind nevoie să se facă asta manual. Nici măcar opţiune pentru a crea pagina automat nu există.
Momentan mă opresc la 10, pentru că e cifră rotundă, dar mai sunt câteva, de care s-a lovit în special Andrei când a făcut mutarea de pe .Text pe Community Server şi nu o să intru în detaliu.
Cert e că, momentan, Community Server nu se poate compara cu ce oferă alte sisteme asemănătoare, din punct de vedere al blogurilor, cum ar fi MovableType sau Textpattern sau WordPress, singura parte unde excelează CS-ul fiind partea de forumuri. Însă nici la galerie foto nu ştiu dacă ar fi prima mea alegere…
Marţi, 21 iunie, are loc întâlnirea lunară RONUA Bucureşti la hotelul Howard Johnson (fostul Dorobanţi).
Detalii aici, iar pentru confirmare aici, în dreapta paginii.
Rezultatele finale ale concursului WESC din anul acesta sunt:
- Team SAM, Royal Melbourne Institute of Technology (Australia)
- Chip-de-Carpe Diem, Netaji Subhas Institute of Technology (India)
- Alpha, Politehnica University of Bucharest (România)
- UNESP, Universidade Estadual Paulista Julio de Mesquita Filho (Brazilia)
- Gingko Studio, Nanjing University (China)
Printre cei 30 de finalişti s-au numărat nu mai puţin de 5 echipe româneşti.
Technorati tags: Anunţuri
Pentru cei care vor să vadă la lucru Visual Studio 2005 Beta 2, există posibilitatea de a cere un DVD gratuit.
Mai conţine şi WeFly247, un kit de laboratoare despre .NET Framework 2.0.
De ieri, abonaţii la MSDN pot downloada ultimul CTP de Visual Studio.
Via .NET client echoes.
[Update] Cum să-ţi dai seama dacă CTP-ul din iunie e pentru tine, aici.
Daniel Robbins, creatorul distribuţiei Gentoo, a acceptat un post la Microsoft, la Platform Strategy.
Având în vedere că Gentoo este una dintre cele mai lăudate distribuţii Linux şi are o abordare total diferită, pare să fie o alegere inspirată făcută de cei de la Microsoft.
Technorati tags: Anunţuri
Unul dintre aspectele mai puţin cunoscute ale aplicaţiilor este posibilitatea de a "localiza" un anumit program astfel încât să corespundă cu mediul în care lucrează utilizatorul. Un exemplu trivial este Windows XP cu interfaţa în limba română.
Am pus între ghilimele cuvântul localizare pentru că, în general, când se vorbeşte de o aplicaţie în altă limbă decât engleză, se foloseşte doar acest termen. În realitate, sunt două componente la fel de importante: pe lângă localizare, mai e şi globalizarea aplicaţiei.
Din păcate, diferenţele dintre cele două noţiuni sunt destul de subtile. Nu am să încerc să dau nişte definiţii, ci mai degrabă nişte exemple care ar putea să lămurească mai uşor cei doi termeni.
Globalizarea se referă la reprezentarea datelor dintr-un format general într-unul local. Nişte exemple des întâlnite ar fi:
- formatul datei: în unele ţări se foloseşte formatul zi-lună-an, iar în altele lună-zi-an
- formatul numerelor: fie cu virgulă sau cu punct între partea naturală şi cea zecimală (mantisă).
- formatul dialogului: fie cu liniuţa de dialog sau cu ghilimele deschise.
- semnul monedei: ROL, € sau $.
În general, e vorba de
aceleaşi date reprezentate în funcţie de limba sau cultura utilizatorului.
Localizarea se referă la modificarea interfeţei programului astfel încât aceasta să corespundă limbii sau culturii utilizatorului, iar exemple triviale ar fi interfaţa în limba română şi afişarea de la dreapta spre stânga pentru utilizatorii arabi. Probabil nu mai e nevoie să spun, dar
în cazul localizării se schimbă valoarea datelor ca atare (de exemplu "Exit" şi "Ieşire").
Astăzi, toate platformele oferă suport pentru globalizare şi localizare, fie că poartă aceste denumiri (.NET), fie că sunt altele, echivalente (dacă nu mă înşel, în lumea *N*X se numeşte
i18n de la
internationalization).
Acum vreo trei săptămâni am avut un ghinion enorm şi mi-au fost furate telefoanele mobile (unul pe Zapp şi unul pe Connex). Cum le foloseam destul de des, am fost nevoit să îmi cumpăr un alt telefon mobil într-un timp destul de scurt (am primit un telefon mai vechi pe Zapp după o săptămână), iar decizia finală a fost un Orange SPV C500.
Telefonul este excelent, singura problemă fiind joystickul, care e destul de dificil de folosit la selectat, dar după un timp te obişnuieşti şi totul e OK. Însă un lucru extraordinar e că, pe lângă cei aproximativ 25 MB liberi ai lui, mai ai şi un card de memorie miniSD de 16 MB care poate fi schimbat cu altul mai mare. Cum nu am spaţiu suficient (încă) pentru muzică şi cum recent am început să ascult .NET ROCKS!, folosesc telefonul să ascult podcasturi.
Pentru cei care nu ştiu ce e un podcast, e simplu de explicat: un mini-talk show radio şi pus pe net. În general, sunt oameni care nu au foarte multe legături cu radioul, dar au voce şi ceva timp liber, iar când sunt două-trei persoane care fac un astfel de podcast şi se merge mai mult pe formatul de talk-show, rezultatele sunt incredibile! De ce se numeşte podcast? Pentru că unii bloggeri s-au gândit că ar fi mai uşor pentru unii oameni să asculte, pe drumul spre muncă, de exemplu, la un iPod, blogul lor. Şi cum iPod-urile sunt în vogă...
Problema e că podcast-urile se bazează, pe lângă o persoană cu voce suficient de clară şi un microfon bunicel, şi pe nişte specificaţii RSS 2.0 numite RSS Enclosures care permit includerea unor detalii despre orice fişier disponibil pe web. În general se folosesc pentru a ataşa un mp3 sau un wma, dar poate fi orice gen de fişier - de acolo s-a născut ideea de appcasting, adică asocierea unor fişiere cu o intrare într-un blog.
După cum spuneam, problema e că pentru podcasting trebuie să foloseşti un soft pentru blog care să aibă implementată specificaţia de RSS Enclosures, iar momentan Community Server nu o are şi, din câte am înţeles, nici în versiunea care va apărea în curând nu se vor introduce. Totuşi, o să încerc să găsesc alte soluţii şi, începând cu luna octombrie, am de gând să particip activ la un podcast axact în special pe tehnologiile Microsoft şi cu oameni din programul Microsoft Academic Program.
Mai întâi am citit de XBox 360, iar acum câteva ore am ajuns pe Yahoo! 360...
Să înţeleg că după mania cu 2000 şi XP, trecem la 360?
Acum ceva vreme, rămâneam dator cu nişte explicaţii referitoare la
examenul 70:316, Developing Windows-based Applications with Visual
C#.NET, dar revin în forţă şi povestesc mai pe îndelete.
Ca să scap de detaliile administrative, examenul l-am dat la Ager, motivul principal fiind recomandarea lui Ovidiu via Tiberiu.
Sincer să fiu, taxa de participare nu ştiu cât anume este, eu plătind
200.000 lei pentru administrare, restul fiind plătiţi de persoane cu
bugete ceva mai mari decât un student ca mine. Din câte am văzut pe
net, preţul variază între 70 - 100 €.
Abordarea unui astfel de examen se poate face din două perspective:
fie vrei să îţi demonstrezi cunoştiinţele în domeniu şi îţi iei o
certificare Microsoft pentru asta, fie eşti la început de drum şi
acumulezi multe detalii teoretice, dar încă nu ai avut ocazia să le
aplici. În cea de-a doua categorie mă aflu şi eu, citind vreo două
cărţi şi o serie de articole despre C# şi aplicaţii Windows, iar titlul
de MCP ar fi însemnat pentru mine o realizare.
Aşadar, am pus mâna pe carte
şi am parcurs-o de două ori. Cuprinde multe informaţii utile, dar în
mod cert nu o recomand unei persoane care vrea să înveţe să dezvolte
aplicaţii Windows cu C#. Iar cu două zile înainte de examen, mi-am dat
seama că răspundea prea puţin la întrebările din simulările de
examen. Destul de speriat, am luat Exam Cram 2 şi am citit
ghidul de examen care venea împreună cu softul de simulare, ghid care
avea doar vreo 300 pagini, spre diferenţă de cele 500 ale cărţii de la
MS Press.
Făcând cam de două ori testele simulate de la Exam Cram, dar şi
altele găsite pe Internet şi, cu inima-n dinţi, m-am dus la examen. Din
păcate, ca orice student român, am lăsat extrem de multe chestii pe
ultima sută de metri, iar dacă nu mă salva acelaşi Tiberiu cu ASDN-ul,
iar notele la laboratorul de SCD nu erau atât de mari, mulţumită Ancăi
şi a Mădălinei (ştiu ele cine sunt, iar dacă citiţi aceste rânduri, vă
mulţumesc mult din nou!) care s-au spetit la referate, atunci eram
într-o situaţie destul de albastră... Oricum, cert e că în noaptea
respectivă am dormit vreo 3 ore, lucru extrem de neindicat înaintea
unui examen şi ajunsesem să transpir pe fond nervos aproape
în continuu.
După aproximativ vreo 20 de minute de aer condiţionat, relaxat şi
concentrat la maxim, i-am spus persoanei care mă ţinea sub observaţie
că am terminat şi să îmi spună ce să mai fac. Adevărul e că nu am fost
supravegheat cu adevărat, dar riscurile sunt enorme (din câte am
înţeles, dacă ai fost prins copiind o dată, nu vei
mai putea da nici un examen de certificare Microsoft)
şi, oricum, cred că se vedea pe faţa mea că sunt foarte concentrat. Eu
am terminat în vreo 20 de minute, deşi testul ţinea 200. Întrebările,
în schimb, au fost simple şi nici una nu necesita foarte multă gândire
cât timp ştiai despre ce era vorba.
Înainte să dau examenul, am căutat pe Internet detalii despre
examen, cum ar fi timpul maxim, numărul de întrebări, cam pe ce domenii
sunt, etc. În afară de o pagină de la Microsoft, am găsit foarte puţine detalii, majoritatea
fiind în stilul braindumps. Motivul e că, înainte să dai examen,
trebuie să semnezi un Non-Disclosure Agreement, astfel încât să nu
divulgi întrebări sau răspunsuri altor persoane care ar da examenul
pentru a putea menţine o dificultate în a obţine diploma de MCP. Însă
cred că e în regulă să zic că am avut 42 de întrebări, dar am înţeles
că numărul nu e bătut în cuie, putând varia destul de mult.
Rezultatul? 940 de puncte dintr-un maxim de 1000, având în vedere că
scorul minim pentru a trece examenul este de 700 de puncte..