Roadtrip – short story
După ce am plecat de la Otopeni la Satu-Mare, am avut surpriza să constat că am ajuns într-un oraș semi-mort. Criza a distrus cam aproape tot ce se mai putea distruge, nimeni nu mai are bani, șomajul e la nivele SF… And the story goes on. Ce nu înțeleg eu: și totuși, cum s-a ajuns aici? Simplu: bugetele sunt concentrate în București, toată economia este concentrată în București, restul țării o ia pe băț.
Plecăm a doua zi de dimineață – ceață, drum praf (cratere, căruțe nesemnalizate, cretini, etc) – până în Ungaria. Din nou mi se confirmă: granița Europei se oprește la România. Brusc, drumurile devin netede, șoferii mai puțin cretini, plin de semne, normalitate adică. O forjăm până în Germania, cu mare ușurință. Ajungem la Nurnberg, pe o vreme relativ ploioasă. Ah Germania, țara celor 200km/h legali! Țara politeții în trafic. După berea de rigoare, a doua zi o forjăm prin Germania, și în zilele următoare mai facem Amsterdam și Paris. Ah, ce șosele! Shit, ce prețuri mari, wtf!
De la Paris mă întorc ieri, Luni, cu Blue Air. Cu un Boeing 737 seria 800 Next Generation, nou-nouț. Pe jumătate gol. Cu un bilet de 50 EUR. Pe Băneasa, de unde taxiul mă costă 15RON până acasă.
De ce roadtrip? Am luat o mașină din Satu-Mare (aka cumpărat), și am transportat-o în Franța. Pt că s-a meritat dpdv financiar. Incredibil, dar adevărat.
Criza dixit…
Technorati tags: bani